Cum privim impasibili ... "Drama copiilor neintelesi"..

 "Copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului." Maria Montessori

  Deseori vedem la Tv cazuri in care copii au avut de suferit si ne intrebam de ce nu au spus cuiva despre dramele pe care le traiesc. Ceea ce trebuie sa ne intrebam de fapt ar fi : ''Oare este cineva sa-i asculte ? '' . Deseori auzim diversi asa-zisi psihologi care-si expun parerile in spatiul public ca niste solutii salvatoare ale dramelor traite de copii ca si cum ar pune un mecanic diagnosticul unui motor.

 Fiecare copil este unic iar drama lui se raporteaza si la unicitatea lui. Nu se poate generaliza pe tema aceasta.Ceea ce se poate face insa se cam evita in ultimul timp si poate ar fii singura solutie salvatoare a acestor copii.

  Lipsa specialistilor in domeniul medierii scolare este principala problema . De ce spun asta ? Simplu pentru ca:''Scoala este libertatea de a merge ajutat si indrumat''(Claudiu Ovidiu Tofeni) 

Aici , in scoala invata ''sa mearga" si sa se formeze ca individ un copil dar daca in timp ce "merge" un copil se "impiedica " si nu are cine ''sa-l ridice'' si ''sa-i oblojeasca'' rana acel copil va ''schiopata'' tot restul vietii.

  In zilele noastre copii dau piept cu problemele vietii de la o varsta foarte frageda . In mod normal doar un adult le-ar putea face fata.

De exemplu : 

Lipsa banilor face ca in familie sa apara discutii la care deseori copilul  este martor,  unul din parinti consuma alcool in exces si iar apar certuri sau unul sau amandoi parintii pleaca peste hotare si astfel copilul simte o lipsa acuta de afectiune si totodata de sprijin in etapele dezvoltarii sale.

 Mai sunt si alte probleme ca despartirea parintilor , marginalizarea sociala sau abuzuri de tot felul......si apoi ne intrebam cum de nu da randament la scoala un astfel de copil ca sa nu mai vorbim de cei dislexici, autisti sau cei ce sufera de ADHD .

 De multe ori in cazul Dislexiei specialistii constata mult mai tarziu dupa ce copilul a indurat cine stie cate umilinte fiind considerat un ''retardat'' iar invatatorul sau profesorul credeti-ma ca habar nu are ce este dislexia. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dislexie 

 Aici in mod normal ar trebui sa intervina un mediator scolar care dupa parerea mea ar trebui sa identifice principalele probleme cu care se confrunta un copil si sa caute rezolvari in functie de situatiile intalnite.

El poate fii un liant intre scoala -copil-parinti si astfel sa medieze aceasta relatie in interesul copiilor.A fi mediator scolar nu presupune o munca  de birou ca in cazul psihologului scolar caruia i se aduc de cele mai multe ori diferite cazuri ci presupune o observare a copilului in mediul sau natural atat la scoala cat si acasa prin vizite in timpul vacantelor sau a zilelor libere la domiciliul copilului.Numai astfel poti identifica factorii de risc.

  Stiu ca ceea ce spun eu acum este o utopie dar sper ca pana la urma vom invata sa ascultam si copilul si sa-l ajutam in formarea sa ca individ.

Astfel putem evita o multitudine de probleme... putem avea o societate mai buna caci copilul va devenii un adult bine format care-si va face o famile.... iar "familia este celula de baza a societatii".